Există un principiu bine cunoscut în drept - justiţia nu doar trebuie făcută, trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie. Cu alte cuvinte, nu este suficient să se facă dreptate. Participanții implicați în procese (care doresc să fie siguri că au fost auziți) și societatea în general trebuie să poată vedea că hotărârile judecătorești sunt justificate, bine motivate, explicate suficient de detaliat și susținute cu argumente puternice și coerente. Acesta este unul dintre principiile cheie pe care se bazează încrederea* în sistemul de justiție.

Instanțele judecătorești din Republica Moldova se confruntă de mult timp cu problema motivării/argumentării inadecvate și insuficiente a actelor judiciare.** Aceasta a reprezentat o problemă de interes major pentru întregul sistem judiciar – au existat o serie de cazuri în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că Republica Moldova își încalcă obligațiile care îi revin în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului din cauza motivării insuficiente de instanțele judecătorești din Republica Moldova a hotărârilor lor.

Recent, am realizat, cu sprijinul financiar al Guvernului SUA, o analiză a modului în care sunt întocmite hotărârile judecătorești în Republica Moldova. Am evaluat modul de elaborare a hotărârilor judecătorești de instanțele naționale din Republica Moldova și stilul de motivare folosit de judecători. De asemenea, a fost evaluat cursul de instruire privind redactarea textelor juridice, oferit de Institutul Național al Justiției (INJ) viitorilor judecători și procurori.

Motivare lungă și învălmășită

Rezultatele studiului nostru au arătat că multe hotărâri sunt scrise în propoziții prea lungi și complexe, ceea ce le face greu de înțeles, ca în fragmentul de mai jos:

„Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că Guzun Tudor, activând în calitate de ofițer de urmărire penală al Secției Urmărire Penală a Comisariatului de Poliție al sectorului Rîșcani al CGP mun. Chișinău, gradul special de locotenent major de poliție, prin urmare, în virtutea prevede­rilor art. 123 alin.(2) Cod penal, fiind persoană publică, adică funcționar public cu statut special care, conform prevederilor art. 13 alin.(1) lit. a), i) al Legii cu privire la statutul ofițerului de urmărire penală nr. 333 din 10.11.2006, are obligația să exercite atribuțiile de serviciu în strictă conformita­te cu legislația, precum și să aibă un comportament demn în societate și să se abțină de la fapte care ar compromite demnitatea și onoarea de ofițer de urmărire penală, a acceptat mijloace bănești care nu i se cuvin de la Smirnova Tatiana, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, pre­cum și susținând că are influență asupra factorilor de decizie a Procuraturii Rîșcani, mun. Chișinău, a pretins și a primit mijloace bănești, în următoarele circumstanțe.”

Probele sunt prezentate fără o evaluare suficientă a modului în care diferite probe se raportează între ele. În loc să analizeze și să coroboreze probele, unii judecători tind să recurgă la fraze standard atunci când susțin sau exclud o anumită probă. Astfel, persoanelor care citesc hotărârile le este greu să înțeleagă relevanța pe care instanța de judecată o acordă probelor specifice în legătură cu legea și faptele.

Raportul nostru a identificat o serie de alte deficiențe în modul în care mulți judecători moldoveni își formulează motivările. Majoritatea hotărârilor citează pur și simplu dispozițiile legale și nu explică modul în care acestea se aplică faptelor cauzei. Drept urmare, este adesea dificil pentru cititor să înțeleagă poziția instanței cu privire la chestiunile de drept ale cauzei.

De asemenea, multe hotărâri invocă dispoziții legale, fără a clarifica importanța și relevanța lor pentru cauză. Unii judecători din Republica Moldova deseori nu abordează argumente juridice substanțiale și potențial decisive. Uneori este dificil de înțeles care au fost problemele și aspectele reale pe care instanța a trebuit să le soluționeze. Toți acești factori pot deveni o piedică reală în asigurarea dreptului la un proces echitabil.

De ce se întâmplă acest lucru?

Unele dintre motivele posibile ale deficiențelor respective, identificate de studiu sunt:

• Volumul mare de lucru. Volumul mare de lucru al judecătorilor face foarte dificil (sau aproape imposibil) dedicarea timpului suficient analizei cauzei și întocmirii temeinice a hotărârilor.
• Un alt motiv este lipsa formării în domeniul redactării textelor juridice în cadrul studiilor juridice universitare și a programelor de formare profesională continuă, oferite de Institutul Național al Justiției (INJ).

Chiar dacă redactarea textelor juridice nu este predată în mod expres ca disciplină separată, cea mai mare parte a instruirii la INJ este oferită prin simulări, care includ și exerciții de scriere. Cu toate acestea, raportul conchide că această metodologie își are limitele sale, deoarece numărul sarcinilor scrise este insuficient pentru a permite audienților să obțină deprinderi fundamentale de redactare și scriere a textelor juridice.

De asemenea, uneori audienții nu primesc feedback adecvat cu privire la calitatea lucrărilor scrise prezentate, iar sesiunile de feedback se axează în mare parte pe anumite aspecte formale ale comportamentului într-un proces. Drept urmare, nu se acordă suficientă atenție aspectelor esențiale precum coerența și puterea de convingere a hotărârilor judecătorești.

Redactarea textelor juridice reprezintă o necesitate pentru magistrați

Raportul nostru vine cu câteva recomandări care sugerează necesitatea unei reforme substanțiale a sistemului de formare în domeniul redactării textelor juridice în Republica Moldova. Redactarea textelor juridice este o abilitate fundamentală pe care trebuie să o posede orice jurist (indiferent dacă este judecător, procuror sau avocat). Cu toate acestea, universitățile din Republica Moldova nu oferă o astfel de instruire (care se numără printre disciplinele de bază în multe școli de drept din întreaga lume).

Prin urmare, se recomandă introducerea unui curs separat de redactare a textelor juridice la INJ. Acesta trebuie să fie oferit nu doar ca parte a programului de formare inițială pentru viitorii specialiști, ci și ca formare profesională continuă pentru judecătorii și procurorii în exercițiu, precum și pentru asistenții judiciari (grefieri). În plus, ședințele de judecată simulate, organizate la INJ, trebuie să implice mai multe exerciții de redactare a textelor și, respectiv, sesiuni extinse de feedback.

O altă sugestie se referă la crearea unor grupuri de lucru concepute pentru a elabora recomandări și bune practici privind întocmirea hotărârilor judecătorești. De asemenea, ar fi util să se integreze componente internaționale în formarea INJ, cum ar fi analizarea cu atenție a hotărârilor CEDO sau ale altor instanțe internaționale, sau implicarea formatorilor și profesioniștilor din alte țări care au o experiență considerabilă în acest domeniu.

Puteți citi raportul complet accesând acest link.

* Potrivit Barometrului Opiniei Publice (octombrie 2020), doar 19% din publicul larg are încredere în sistemul de justiție din Republica Moldova.

**"Formă fără fond". Promisiunea nelivrată a unui sistem judiciar independent în Moldova, Raport al Comisiei Internaționale a Juriștilor (2019).