Foto-simbol. PNUD Moldova

De la începutul pandemiei COVID-19, economia informală a devenit o problemă și mai gravă din cauza constrângerilor financiare în creștere și a vulnerabilității sporite a firmelor și persoanelor care practică activități informale, arată studiul privind „Fenomenul economiei și ocupării informale în contextul pandemiei COVID-19”, realizat de Expert-Grup la cererea PNUD Moldova. Cercetarea analizează activitatea economică și ocuparea informală a firmelor și persoanelor fizice în Republica Moldova, dinamica din ultimii ani, în special în contextul pandemiei COVID-19, dar și percepția populației și firmelor privind acest fenomen.

Angajații care lucrează informal sunt în mare parte expuși crizei, din cauza neasigurării lor sociale și juridice, ceea ce duce la: o probabilitate mai mare de a fi concediați și, în cazul celor rămași fără loc de muncă, este foarte dificil să obțină indemnizații de șomaj și împrumuturi de urgență sau orice altă formă de sprijin din cauza neraportării veniturilor obținute anterior.

Conform studiului, circa o treime din companii practică salarii „în plic”, iar în medie circa 30% din salarii rămân nedeclarate. Cea mai pronunțată percepție privind practicarea „salariilor în plic” este în sectorul HoReCa (activități de cazare și alimentare publică), unde 44% din respondenți consideră că aceste practici sunt răspândite mult sau aproape în fiecare companie, iar altele 30% consideră că acestea sunt răspândite într-o oarecare măsură. De asemenea, două treimi (62%) dintre persoanele intervievate afirmă că întreprinderile din industria lor recurg la plățile neoficiale mai degrabă pentru a supraviețui, iar circa un sfert dintre aceștia cred că persoanele juridice fac plăți neoficiale mai degrabă din propria alegere, pentru a se îmbogăți. La sondaj au participat 1200 de persoane fizice și 600 persoane juridice.

Economia informală, care constituie circa o pătrime din întreaga economie a Republicii Moldova, potrivit calculelor autorilor în baza datelor oficiale, a înregistrat, pe parcursul ultimilor ani, o creștere lentă, în special din contul sectorului construcțiilor, care a avansat pe fundalul investițiilor publice în infrastructură (în special, drumuri). Astfel, în perioada 2015 – 2020, pierderile fiscale generate de economia neobservată au crescut de la 8,9 miliarde lei până la 15 miliarde lei anual. Raportate la Produsul Intern Brut, pierderile respective au cunoscut un trend ascendent, majorându-se de la 6,1% în 2015 până la 7,3% în 2020.

„Îmbunătățirea calității vieții tuturor oamenilor nu este posibilă fără îmbunătățirea calității serviciilor publice, care să permită și să stimuleze productivitatea economică și competitivitatea afacerilor, creșterea calității protecției sociale și a eficienței instituțiilor publice. Toate acestea sunt direct legate de activitatea economică informală din țară, care reprezintă aproape un sfert din întreaga economie a Republicii Moldova”, spune Dima Al-Khatib, Reprezentată rezidentă PNUD în Republica Moldova.

Nivelul scăzut de educație financiară și conștientizare slabă a importanței impozitelor în rândul populației sunt, la fel, factori importanți care alimentează evaziunea fiscală. Persoanele care sunt încadrate în activități informale sau manifestă o moralitate fiscală scăzută sunt și cele care nu cunosc diferențele dintre salariul net și cel brut și ce fel de taxe achită în cazul salariilor.

Autorii studiului recomandă statului să ofere tot suportul informațional, bugetar și la nivel de politici pentru a încuraja formalizarea activităților economice. Principalele măsuri în acest sens pot fi grupate în 5 obiective de bază, care urmează să soluționeze precondițiile și cauzele fundamentale ale economiei informale:

1. Descurajarea tranzacțiilor în numerar, prin subvenționarea costurilor aferente instalării și operării plăților cu cardul, pentru IMM-uri, interzicerea achitării salariilor în numerar și promovarea educației financiare în rândul populației.
2. Atenuarea costurilor de conformare, prin susținerea directă de stat a formalizării întreprinderilor, simplificarea cerințelor de raportare fiscală pentru companiile mici și utilizarea mecanismelor de subvenționare și de suport în afaceri pentru a stimula tranziția din sectorul informal la cel formal.
3. Creșterea costurilor de neconformare, prin fortificarea Inspecției de stat a muncii și integrarea „zilierilor” din agricultură în spațiul fiscal și al protecției sociale prin mecanismul de vouchere sau reținerea impozitelor și contribuțiilor la sursa de plată a salariului.
4. Sporirea moralității fiscale a populației, prin un program de denunțare voluntară, precum și campanie de educație fiscală și financiară a populației.
5. Fortificarea puterii de negociere a angajaților în raport cu angajatorii, prin consolidarea organizațiilor sindicale și promovarea mai activă a drepturilor angajaților.